- despre ce e vorba?
- what's the matter? what is it (all) about? what is the question in hand?
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
despre ce e vorba?
Look at other dictionaries:
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
despre — DÉSPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstanţial de relaţie sau un atribut) În legătură cu..., privitor la..., referitor la..., de... Înţelegea că este vorba despre ei. ♦ (înv.) Împotriva..., asupra... ♦ (pop.) După … Dicționar Român
respectiv — RESPECTÍV, Ă, respectivi, e, adj. Care priveşte împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raportează la fiecare în particular, care priveşte fiecare dintre părţile … Dicționar Român
cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… … Dicționar Român
pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… … Dicționar Român
alt — ALT, ÁLTĂ, alţi, alte, adj. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau este cel obişnuit) Alt om. Alt obiect. ♢ expr. (pop.) Câte alte =… … Dicționar Român
fisă — FÍSĂ, fise, s.f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenţii, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumaţie, la jocurile de cărţi etc., jeton. ♦ (Piesă metalică în formă… … Dicționar Român
pricină — PRÍCINĂ, pricini, s.f. 1. Cauză care determină ori explică o acţiune, o situaţie, un fenomen; motiv. ♢ loc. adv. Fără (nici o) pricină = fără justificare, nemotivat. ♢ loc. conj. Din pricină că... = pentru că..., deoarece, fiindcă. ♢ loc. prep.… … Dicționar Român
străin — STRĂÍN, Ă, străini, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care face parte din populaţia altei ţări decât aceea în care se află sau trăieşte; (om, fiinţă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuieşte,… … Dicționar Român
care — CÁRE pron. interog. rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjuncţie, ca element de legătură între propoziţia regentă unde se află numele căruia îi ţine locul şi propoziţia subordonată). 1. (Introduce propoziţii atributive) Cartea pe care trebuia… … Dicționar Român
demonstrativ — DEMONSTRATÍV, Ă, demonstrativi, e, adj. 1. Care demonstrează sau serveşte la o demonstraţie; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifestări etc.) Care exprimă, în mod ostentativ, un sentiment, o părere etc. 3. (În sintagmele) Pronume demonstrativ =… … Dicționar Român
